INFORMEAZĂ-TE ȘI APĂRA-ȚI DREPTUL LA DEMNITATE!

Hărțuirea sexuală constă în comportamente de amenințare, constrângere, intimidare, umilire, realizate de către o persoană împotriva alteia. Aceste comportamente sunt de natură sexuală și pot fi verbale, non-verbale sau fizice. De cele mai multe ori, persoana care hartuiește abuzează de funcția îndeplinită la locul de muncă, cu scopul de a obține anumite beneficii de natură sexuală din partea persoanei hărțuite. Efectele unor astfel de comportamente sunt negative, afectează atât persoana hărțuită, cât și organizația în care aceasta lucrează, în special pentru că performanța persoanei scade, iar negocierea aspectelor privind promovarea, formarea profesională, salarizarea etc. nu rămân procese obiective, ci sunt afectate/influențate de comportamentele negative ale persoanei care hărțuiește.
Astfel de situații se pot petrece la locul de muncă în care persoana respectivă își desfășoară activitatea, precum și în afara orelor de lucru: evenimente organizate de angajator, cursuri, team-building-uri.
Modul în care apare, se menține, se manifestă, inclusiv modalitățile prin care se încearcă prevenirea și soluționarea cazurilor de hărțuire sexuală, depind de cultura fiecărei organizații în parte, de anumiți parametri precum: dinamica specifică a locului de muncă, numărul și structura angajaților, sensibilitatea pe care angajatorii prin șefii direcți și manageri o au în privința acestei problematici, cantitatea de informație pe care o dețin în privința consecințelor pe care hărțuirea sexuală le are/le poate avea.
Hărțuirea sexuală în România este reglementată în 4 acte normative, atât din sfera civilă, cât și din sfera penală și anume:
- Legea 202/2002 privind egalitatea de șanse pentru femei și bărbați;
- Ordonanța 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare;
- Codul Penal;
- Codul Muncii.
- salariatul poate suferi de depresie din cauza modificării viziunii persoanei asupra propriei identități; apariția bolilor cauzate de impactul stresului asupra psihicului persoanei;
- deteriorarea relațiilor interpersonale la locul de muncă;
- sensibilitate mai ridicată la discuții sau comentariile colegilor sau ale angajatorului;
- impact negativ asupra performanței și carierei profesionale (demotivare; performanță scăzută la locul de muncă; schimbarea obiectivelor de carieră etc).

Forme de hărțuire sexuală!


Hărțuirea verbală


comentarii indecente legate de viața sexuală și privată a salariatului respectiv comentarii mai sugestive despre înfățișarea angajatului;

Hărțuirea fizică


atingeri, săruturi sau mângâieri;

Hărțuirea grafică sau scrisă


trimiterea unor emailuri sau scrisori cu mesaje indecente, trimiterea pozelor cu un aer pornografic;

Hărțuirea posturală


gesturi cu mâna, picioare, degete cu o tentă sexuală;

Hărțuirea „quid pro quo”


situațiile în care salariatul este nevoit să ofere favoruri sexuale pentru a-și menține locul de muncă sau în schimbul măririi salariului sau a unei promovări. În astfel de situații hărțuirea sexuală poate fi explicită sau implicită precum crearea unui mediu de muncă mai ostil;

Hărțuirea emoțională


discriminarea sau excluderea angajatului dintr-un grup pe motive de sex.

CARE ESTE DIFERENȚA DINTRE HĂRȚUIRE SEXUALĂ ȘI FLIRT?

MITURI CU PRIVIRE LA HĂRȚUIREA SEXUALĂ

?Prin modul în care femeile arată, se îmbracă și se comportă, provoacă actele de hărțuire sexuală – FALS
Responsabilă pentru hărțuire este doar persoana care hartuiește! Actele de hărțuire nu au loc din cauza aspectului exterior al unei persoane, ci din dorința hărțuitorului de a-și exercita puterea și controlul asupra acelei persoane. Oricine poate fi hărțuit/ă. Studiile arată că persoanele hărțuite sunt diferite ca vârstă, aspect fizic, vestimentație, comportament. Singurul lucru comun este faptul ca 90% dintre persoanele hărțuite sunt femei. Modul în care se îmbracă o persoana nu echivalează cu acceptul dat hărțuirii sexuale.
?Dacă femeile ar refuza ferm sau ar ignora comportamentul, hărțuirea sexuală ar înceta – FALS
Deși în unele cazuri poate să fie adevărat, de cele mai multe ori nu se întâmplă așa pentru că, pe de o parte, mulți bărbați se conduc după principiul eronat conform căruia o femeie care spune „nu”, vrea să transmită, de fapt, „da” și, deci, îi place cum este tratată. Iar, pe de altă parte, persoana care hărțuiește fiind adesea într-o poziție de autoritate față de persoana hărțuită, poate dispune de această poziție (prin aplicarea de sancțiuni, împiedicarea promovării, evaluarea negativă etc.), ignorând, astfel, orice refuz ferm.
În ceea ce privește ignorarea comportamentului, studiile arată că lipsa unei reacții este adesea interpretată ca acceptare și chiar încurajare a comportamentelor de hărțuire. Din acest motiv, este complet contraindicată.
?Hărțuirea sexuală nu este o problemă gravă, ci un flirt inofensiv, o glumă, un mod de a acorda atenție unei persoane - FALS
Hărțuirea este un abuz de putere, o problemă gravă și deloc inofensivă. Este un comportament nedorit, umilitor, jignitor, care poate produce teama și revoltă. Este o atitudine ostilă, care are la bază nevoia de a intimida și controla persoana către care este îndreptată. Efectele pe care le produce sunt multiple și diverse, hărțuirea sexuală dăunând grav sănătății fizice, psihice și emoționale a persoanei hărțuite și afectând negativ viața profesională și socială a acesteia.
? Hartuirea sexuală nu se întâmplă frecvent – FALS
Hărțuirea sexuală este foarte răspândită în mediul profesional. Cercetările arată ca 40-60% dintre femeile angajate și același procent de studente/eleve sunt afectate de hărțuire sexuală, cel puțin o dată pe parcursul vieții. Conform studiilor și bărbații sunt hărțuiți, de către alți bărbați sau de femei. Însă, cercetările arată că aproximativ 90% dintre persoanele hărțuite sunt femei și că majoritatea hărțuitorilor sunt bărbați. Atât unii, cât și ceilalți pot avea orice vârstă, pot fi femei sau bărbați, pot avea dizabilități sau nu, pot avea o orientare sexuală sau alta, iar hărțuirea se poate manifesta între persoane de sexe diferite sau între persoane de același sex.
?Unele persoane au un mod de relaționare care implică inclusiv atingeri și contact fizic, fără a avea intenția să hărțuiască – ADEVARAT
DAR, așa cum unele persoane preferă un nivel mai mare de intimitate și contact fizic, există foarte multe persoane care nu accepta și nu doresc o astfel de relaționare. Gesturi precum a lua pe cineva în brațe, a ciupi sau a te freca de cineva pot fi interpretate ca gesturi excesiv de intime și deci neplăcute și nedorite de celelalte persoane. În special în relațiile de muncă, este indicat să nu le folosim.
?Există hărțuire sexuală numai în situația în care persoana care hărțuiește folosește forța fizică – FALS
Hărțuirea sexuală poate să cuprindă și forme mai subtile, care pot conduce, însă, la consecințe la fel de grave: aluzii, comentarii, limbaj și gesturi, sunete obscene, manipulare, constrângere, intimidare, amenințări, atingeri nedorite, propuneri de natură sexuală etc.
?În mediile profesionale în care lucrează preponderent bărbații, femeile trebuie să se aștepte la un limbaj sau comportament „fără perdea”, la prezența unor imagini pornografice cu femei – FALS
Astfel de situații nu reprezintă comportamente acceptabile la locul de muncă, indiferent de compoziția organizației din perspectiva sexului angajaților. Acestea pot afecta capacitatea unor angajați, femei sau bărbați, de a-și face munca. Ele nu țin în niciun fel de viața profesională și, în consecință, nu trebuie tolerate la locul de muncă.
?Multe persoane abuzează de acuzația de hărțuire sexuală, inventând diverse situații pentru a se răzbuna pe anumite persoane (în special pe angajatori) -FALS
Deși pot să existe astfel de cazuri, ele sunt extrem de rare. În majoritatea covârșitoare a cazurilor, persoanele hărțuite nu fac plângeri/reclamații. Victimelor le este foarte greu să vorbească despre ce li se întâmplă (din teamă, jenă, rușine). Și, mai ales, ele nu fac reclamații către șefii direcți tocmai pentru că, de foarte multe ori, aceștia sunt chiar cei care comit actele de hărțuire sexuală.
Multe persoane nu realizează că ceea ce li se întâmplă reprezintă hărțuire sexuală și nici nu știu ce modalități legale au la îndemână pentru a rezolva situația. La nivel global, studiile de specialitate indică faptul că mai puțin de 5% din totalul plângerilor sunt nefondate.
?Hărțuirea sexuală nu are urmări pentru victimă – FALS
Hărțuirea sexuală are efecte deosebit de grave în plan fiziologic, psiho-emoțional și profesional.
În plan fiziologic și psihic: depresie, scăderea motivației, scăderea energiei, fluctuații de greutate, tensiune crescută, tulburări gastrointestinale, fobii, panică, incapacitate de concentrare, dureri de cap, insomnie, sentimente de nesiguranță și neajutorare, jenă, frustrare, stări tensionate, stimă de sine scăzută etc. În plan profesional: abandon, dezinteres, dispariția motivației, întârzieri, lipsa concentrării, scăderea randamentului și a performanței, ratarea promovării, absenteism, stigmatizare etc.
? Hărțuirea sexuală nu atrage costuri pentru instituție/companie - FALS
Angajatorii suportă costuri economice și sociale semnificative: costuri legate de modificarea comportamentului persoanei hărțuite (pierderea concentrării, motivație și performanță scăzute, absenteism, abandonarea locului de muncă), costuri legate de acționarea în justiție a hărțuitorului/instituției.
?În cazul în care o persoană se simte hărțuită, nu poate face nimic pentru a opri aceasta situație – FALS
Legea pedepsește hărțuirea sexuală. Există o serie de modalități pe care o persoană care se consideră hărțuită le poate aborda pentru rezolvarea situației: discuție directă cu hărțuitorul și refuzul ferm al comportamentului acestuia, discuții informale cu superiorul/managerul de resurse umane, sesizare oficială către aceștia, contactarea persoanei din sindicat responsabilă cu egalitatea de șanse, apelul la instanța de judecată. În plus, angajatorul este obligat, prin lege, să ia anumite măsuri pentru prevenirea și soluționarea cazurilor de hărțuire sexuală la locul de muncă.

CE AI DE FACUT IN CALITATE DE VICTIMĂ ?

  • - Informează-te cu ce ai de făcut pentru a nu ajunge să simți efectele hărțuirii sexuale.
  • - Să ai o poziție fermă față de cel care te hărțuiește, arăta-i că te deranjează și cere-i să înceteze.
  • - Ai în vedere faptul că agresorul știe cum să se dezvinovățească, prezentând totul ca pe o glumă, fără implicații.
  • - Dacă se întâmplă la locul de muncă sau în activitățile legate de serviciu și situația nu se schimbă, comunică problema șefului direct și/sau managerului de resurse umane. Angajatorii au obligația să te protejeze. Este de dorit să faci și o plângere în scris: aceasta ar putea fi tratată cu mai multă seriozitate și mai rapid. În plus, ar putea reprezenta o probă în favoarea ta, în cazul unei plângeri în justiție.
  • - Nu uita că angajatorilor le este interzis prin lege să te persecute dacă ai depus o plângere de hărțuire sexuală. Pentru depunerea acesteia, ai la dispoziție un an de la data ultimului incident de hărțuire sexuală.
  • - Solicită și sprijinul sindicatului din unitate, în cazurile grave.
  • - Păstrează probe: copii ale oricăror materiale scrise care dovedesc hărțuirea, de exemplu: fotografii, e-mail-uri, biletele, cadouri, SMS-uri.
  • - Înființează-ți un jurnal în care să notezi: date, nume, conversații, martori, frecvența comportamentelor de hărțuire, înregistrări audio și/sau video ale convorbirilor cu persoana care te hărțuiește.
Dacă ești victima hărțuirii sexuale la locul de muncă, primul lucru pe care îl ai de făcut este să nu te izolezi și să nu te închizi în tine, sperând că totul va trece. Adună dovezi în acest sens (mailuri, mesaje) și asigură-te că afirmațiile tale sunt susținute de cele ale colegilor de serviciu. Apoi, adresează-te autorităților competente în vederea dovedirii vinovăției agresorului/ hărțuitorului.
Persoana care se simte hărțuită la locul de muncă are posibilitatea:
  • discute despre acest fenomen cu agresorul. În majoritatea cazurilor comportamentul acestor persoane se va schimba;
  • să se adreseze sindicatului;
  • să se adreseze conducerii unității;
  • să se adreseze unui psihoterapeut sau psiholog;
  • să contacteze un avocat sau reprezentant juridic care poate oferi informații legate de legislația privind hărțuirea sexuală la locul de muncă;
  • să se adreseze ONG-urilor care au un astfel de obiect de activitate.
    • Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării: atât hărțuitorul cât și instituția angajatoare pot fi amendate, în cazul în care cea din urmă a tolerat comportamentele de hărțuire sexuală.
    • Inspectoratul Teritorial de Muncă: acesta poate sancționa instituția angajatoare dacă permite hărțuirea sexuală la locul de muncă.
    • Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse: aceasta poate trimite sesizarea mai departe către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și/sau Agenția Națională pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială.
    • Judecătoria teritorială prin Instanța Civilă: instanța te poate despăgubi și reîncadra în muncă, dacă ai fost concediată abuziv pentru că ai refuzat să accepți hărțuirea sexuală.
    • Judecătoria teritorială prin Instanța Penală: în cazul în care hărțuitorul a folosit amenințarea sau constrângerea, abuzând de funcția sa, actul de hărțuire sexuală devine infracțiune.

ACTIONEAZĂ!


Alăturați-vă eforturilor noastre de a face un sistem sanitar mai bun pentru dvs.!
COMPLETEAZĂ CHESTIONARUL PRIVIND SEGREGAREA BAZATĂ PE GEN EXISTENTĂ ÎN SECTORUL SANITAR !